GANDURI

Inca nu ma cunosc deja sau poare nu vreau sa ma cunosc,ma simt pieduta si in acelasi timp stiu drumul pe cate am sa-l parcurg in nebuna aventura a vietii.Nu am prietenii pentru ca prietenii nu exista ceia ce exista cu adevarat este ceva ce nu se poate exprima in cuvinte ceva ce noi oamenii nu recunoastem sau mai bine zis refuzam sa primim.Nu astept nimic de la vre-o fiinta cii mai degraba ma astept pe mine sa revin ca sa pot pasi spre alte porti ale stelelor, sa fiu ceia ce sunt si cu alte cuvinte sa fiu ceia ce imi doresc sa fiu. Nu-mi dau seama daca pot sa iubesc pe cineva ori daca cineva e capabila sa ma iubeasaca, nu-mi doresc acest lucru e ceva mult mai complex decat imi pot imagina . Ma ratacesc pe stazii unde dragostea si ura se tin de mana , unde imaginabilul se combina cu realul, unde glasul vantului ma urmareste ,se chinuie sa-mi arate ceia ce alti vor sa fiu.Luna un extaz spre necunoscut , un dar divin ce te tradeaza fara a vrea, urmareste numai sa te faca sa intelegi ca poti zbura daca poti ,trebuie doar sa inchizi ochii ca sa navighezi spre ingeriii sufletelor.

Vreau sa inteleg de ce, dar mie frica ca as putea sa ma ard din nou , sa am ce nu pot avea cu adevarat , sa fiu libera din inchisoarea timpului, doresc ca tot ce simt sa nu fie doar un moment aventuros al vantului. Fulgerul ratacit din valea sufletul meu dar si a nostru creste arzand cu aripile dragostei ci pe monment ce trece buzele noatre capata din clipa in clipa gust de mar copt.

Vreau sa ard in privirea valurilor, sa inghet de dorul zilelor de fericire , sa ma inec in roua diminetii si sa ma trezesc alaturi de pasarea sufletului de decembrie.

Ma doare dispretul , ma doare sa ma intorc undeva unde nu vreau sa am intoarcere , de ce noi oameni suntem atat sufocatii de probleme pe care tot noi le facem si nu vedem ceia ce trebuie sa vedem.

Mainiile noastre sunt asa de complexe ,refuzam sa intelegem cat de mult vedem prin ele si cat de mult ne poate purta spree ceia ce cu ardoare visam sa furam de la viata. Viata este o oportunitate catre noi, sa ne exploram , sa vedem cat de mult ne tin limitele.

Nu doresc sa impreseonez pe cineva sau ceva ,tot ceia ce fac e sa scriu ceia ce simt, gandurii ce in adancul sufletului poate le avem cu totii dar suntem prea lasi sa le dezvaluim.

Nu sunt o curajoasa, imi este frica de rautatea mea ,as vrea sa dezvalui misteriile MISTERULUI si parfumul iubirii....................... sau poate nu!!!!!??/!?

Sufletul nostru este un ocean al secretelor niciodarata nu te anunta cand , cum ,de ce , unde si cu ce scop ........................faci ceia ce faci pentru ca asta simti.

Elibereaza-te daca inca nu ai facut-o deja!!!!!!!!!!