Atat de adevarat, omul din tine iti vorbeste despre izolarea pe care o ai si cu care teai obisnuit sa o vezi , sai sopteste cuvinte incurcate . am pasit spre lumea din adancul meu si desi e departe de adevar sau miciuna caut pacea , iubirea de care sunt atat de sigura ca e acolo unde trebuie sa fie. Zambesc , vad cum copilul din mine se plimba in carusei superbi ai cerului infinit , ma legan in copacul de flori pe care cu grija magia mi la creat doar pentru mine. Viata e si dincolo de noi , dincolo de ceea ce sunteam capabili sa vedeam sau sa simtim.
Pipai mainile incercand sa recunosc formele pe care strazile inauntrului mi le'ai conturat. Nu pot sa suport sa vad cum te consum , sa vad cat de incapabil de capacitatea de a oferi esti imapt sa daruiesti lucrurile simple ,superbe in adancitatea lor.
Culorile tale sunt vesnic acolo , in abstractitate ascunsa,important e sa stii ca sunt inca acolo ca inca nu leai aruncat in primul cos intalnit .
crezi ca te cunosti, nu te minti stiu ca pleci ani intregi fara sa vrei sa te intorci, fara sa vezi ce este evident. De atata monotonie ti sau uscat tusurile vietii,monotonia pe care tiai creat .
Evadezi in sfarsit in salbaticie , simti pentru prima data ...iti dai seama de variatatea frumusetii .
Fragil si alb iti simti usor cum respiri mirosuri interzise de zei , cum faci baie in laptele dulce a picaturilor de roua pe care candva iti placea sa le atingi.
Uita pentru o clipa cine esti, inchide ochii si lasate purtat in nimic apoi iar si iar uita si uita ca esti acolo, astfel purtat spre infinitate incearca sa cuprinzi sa descoperi si sa te bucuri de tot.
Piesa din puzzle e acum puzzalul . labirint fara cai si fara alegeri fara intoarceri fara ezitari inutile ,fara nori , fara frici te intampina si tot ce iti vine sa faci e sa ZAMBESTI, sa te iubesti ,sa te
imbratisezi .
Povestea ta nu are nici sfarsit nici inceput e doar povestea ta . Asemenea unei cometei ce inteapa cerul tesut cu stele pleci fara sa te gandesti ca ai putea sa te intorci, fluture alb...
